Despre o tipă faină – ANDA

33, București, râs zgomotos și molipsitor, critică și radical de sinceră, J.R.R Tolkien, Art Nouveau, Nightwish

De când eram mică, mi s-a părut cu mult mai important cu ce sunt încălțată decât cu ce sunt îmbrăcată, probabil pentru un confort sporit. Bineînțeles că mama era cea care îmi cumpăra cei mai adorabili balerini. Îi țin minte pentru că nu mai avea nimeni balerini ca ai mei. La un moment dat, aveam unii negri, de lac, pentru ocazii speciale și unii bleu din piele întoarsă, mai de zi cu zi. Cea mai mândră am fost de cizmulițele mele de iarnă, care erau roșii și aveau o bandă cu model decorativ spre jumătatea gambei – erau ciubotelele mele de “Motanul Încălțat”

În adolescență, de când am început să îmi cumpăr singură încălțări, am avut o lungă perioadă de timp numai bocanci, șlapi și teniși. Simplu de asortat și comod. Am și acum o pereche de teniși pe care i-am purtat mulți ani la rând; acum îi mai port doar în Vama Veche.

Prima mea pereche de pantofi cu toc, pe care i-am cumpărat pentru o nuntă și sunt pantofii mei pentru astfel de ocazii; simpli, negri, model care aduce aminte de anii ’20 (cu toc mediu și baretă). Sunt confortabili și numai buni de dans. Amintiri plăcute încălțată cu pantofii aceștia am foarte multe, câteva nunți și un botez, ore de dans fără bătături sau bășici.

Nu am purtat și nu aș purta modelul “Peep Toe” cu toc înalt, nu aș putea să merg pe tocuri înalte și degetele mele de la picioare nu sunt făcute pentru astfel de pantofi.

Are tata o vorbă: “La pantofi să nu faci rabat” și mare dreptate are. Este vital să am încălțări confortabile și potrivite vremii. Întotdeauna îmi aleg mai întâi încălțările și apoi restul hainelor. Sincer, am avut o vreme când chiar îmi formam o părere despre oameni după încălțăminte.

Mă opresc adesea și mă uit în vitrine sau chiar intru să și probez câte ceva. Cumpăr rar însă, pentru că vreau să fiu sigură de ceea ce cumpăr.

Câteva veri la rând am avut aceeași pereche de teniși cu care am mers peste tot.

În primul rând, o admir pe mama care și-a asortat mereu pantofii cu geanta, iar o personalitate Hollywoodiană care mi-a atras atenția este Helena Bonham Carter, care are mereu ceva trăznit în picioare.

Sincer, nu tolerez ușor călcatul pe bombeu (nici la propriu, nici la figurat). Este un minim de efort să ai un pic de considerație pentru omul de lângă tine și să te ferești un pic să nu-l calci. Într-o îmbulzeală la metrou de exemplu, mă străduiesc să mă comport frumos, dar câteodată nu îmi iese.

Pantofii Cenușăresei sau pantofii lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz?

Pantofii lui Dorothy! Sunt roșii și te duc acasă!