De o săptămână mă gândesc ce să scriu, dacă să scriu ceva, dacă are rost, dacă… dacă… Și DA, are rost, căci cu toții trebuie să ne continuăm ritmul vieții cât se poate de normal.
Dintre tot ce trebuie să facem acum, pentru mine cel puțin, statul acasă, în casă, este nu cel mai simplu, dar cel mai ușor de acceptat. De 1 an și 3 luni, de când cu funky baby, pentru mine neobișnuit a devenit tocmai să ies din casă. În afară de plimbările cu bebe, fie în jurul casei, fie în parc, ritmul vieții mele s-a schimbat enorm. Cafelele cu prietenele, mesele la terasele preferate din București, mersul la teatru și la film, concertele, festivalurile, librăriile… Doamne, cât îmi este de dor de ele 🖤 dar în același timp, am învățat și am acceptat că pot trăi fără ele. Altele sunt grele. Foarte grele…
Așa că, stați acasă și impuneți-vă o rutină. Gătiți, citiți, vorbiți cu cei de care nu ați mai avut timp în ultima vreme, faceți curat, sortați hainele, ștergeți-vă mailurile, dansați, cântați – orice, numai să faceți totuși ceva. Și ca să fiți în continuare funky, o puteți face cu rujul preferat pe buze și în blugii cei mai faini pe care îi aveți și de ce nu, în perechea ta de sandale faine 🖤🖤🖤
În speranța că vom revedea această mare turcoaz cât de curând, vă îmbrățișez pe toate, Ioana.